Ce-i cu frica asta de proteine?

Daca ai frecventat cat de cat regulat vreuna dintre salile de forta romanesti, sigur ai fort martorul a cel putin unei conversatii legate de proteine. Sa fim sinceri, de cele mai multe ori parerile oamenilor legate de suplimente sunt cel putin exagerate, atat cand vine vorba de beneficiile atribuite acestora cat si a dezavantajelor folosirii genului acesta de produse. Dar daca e un singur lucru pe care l-am auzit de nenumarate ori prin Sali in legatura cu proteinele este ca folosirea lor pe termen lung duce la probleme cu ficatul. Nu conteaza ca e vorba de o parere pro sau contra, ca privim proteinele ca pe elixirul magic care ne va transforma in Adonis sau ca o risipa de bani, pe termen lung, conform majoritatii, proteinele cauzeaza distrugerea irecupreabila a ficatului. Dar unde isi au originea asemenea teorii? Cum se face ca pe majoritatea site-urilor americane proteinele sunt recomandate tuturor si nicaieri nu se aduce in discutie tema distrugerii ficatului? Sa fie masinatiunea de marketing americana atat de bine unsa incat orice fel de efect secundar pe termen lung sa fie ascuns publicului? Uite parerea mea:

In anii ’90 Romania era in haos. Economic, social, oamenii erau total debusolati. Sunt aproape sigur ca  fitness-ul a aparut in Romania la fel ca majoritatea lucrurilor noi, aduse de capitalism: o copie ieftina a lucrului veritabil, o caricatura stramba, un domeniu pe-atat de studiat precum cocaina - pe vremea cand se baga in coca-cola.

Parerea mea e ca odata aparute primele Sali, realizate de “genii” veritabile, utilizand idei copiate de prin reviste nemtesti, cultura salilor din romania a fost populata de indivizi ticsiti pe implinirea visului lor de a-l egala pe Arnold. Visul romanesc se putea in sfarsit indeplini, totul era posibil. Si pe o piata atat de dezvoltata economic parca vad rafturile pline de suplimente, branduri peste branduri in competitie acerba, creatina, glutamina, aminoaicizi, e normal ca toata lumea sa aiba probleme cu ficatul cand aveau atatea suplimente de testat, atatea combinatii de substante al caror efect e imposibil de stabilit pe termen lung. Dar situatia stim bine ca nu a fost nici pe departe asta, nici nu stiu daca exista vreun supliment cu proteine la inceputul anilor 90 in Romania. Redis si Pronutrition, lideri in suplimente nutritive romanesti in ziua de azi s-au infiintat in 1997 respectiv 1999. Si atunci de unde si-au procurat toti acei “trendsetteri” (primii romani amatori care au indraznit sa aspire la un corp de culturist) suplimentele si ce fapt a dat nastere miilor de povesti horror, raspandite in toata tara, legate de consumul de proteine ?

E bine cunoscut faptul ca in Romania se produc steroizi anabolizanti, de altfel acestia reprezinta unele dintre cele mai bune medicamente pentru diferite probleme de sanatate precum ridicarea nivelului de testosteron scazut din pricina imbatranirii sau ajutorul recuperarii in cazul pacientilor cu arsuri grave printre multe altele. Naposim este probabil cel mai bine cunoscut brand de steroizi anabolizanti in Romania, acesta avand un pret foarte mic (fiind un produs autohton), datorita disponibilitatii raspandite si mai ales datorita faptului ca se gaseste sub forma de tablete. Lucrul cel mai cunoscut despre Naposim este faptul ca, la fel ca oricare steroid care se administreaza oral, deci sub forma de tableta, in doze mari (cum se utilizeaza in culturism) cauzeaza mai mult ca sigur probleme cu ficatul, chiar si pe termen scurt. Pe o piata in care suplimentele nutritive aproape ca nu exista, vine un nene cu ceva care te face sa cresti in 3 luni cat un culturist care participa la competitii la nivel profesional, pretul este mic, rezultatele sunt impresionante si nu trebuie decat sa inghiti cateva pastile de cateva ori pe zi. Nu suna bine? Cam cu genul asta de reclame sunt vandute si azi proteinele si alte suplimente in valoare de cateva miliarde de dolari la nivel mondial in fiecare an, dar care, dupa cum probabil ati si aflat daca le-ati incercat, nu au un efect foarte impresionant.

Si cum piata din Romania anilor 90 era in haos total si nimic nu era controlat de organele statului, pare ceva imposibil ca acele pastile sa se fi vandut in Sali ? Nu cumva toate povestile pe care le-am auzit in legatura cu efectele negative ale proteinelor se refera defapt la alt gen de “suplimente” ? Si cum am putea sa dam vina pe oameni ca au fost neinformati intr-o lume in care nimeni nu putea parasi tara fara viza, internetul nu exista si salile de cinema erau pline de eroi care deveneau din ce in ce mai mari cu fiecare film ?!